FENILÉN, fenilene, s. n. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. phénylène. Vezi definitia »

XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se întrebuințează ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. Vezi definitia »

ALERGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță, agent) care provoacă alergie. (< fr. allergène) Vezi definitia »

HIDROGÉN s. n. Element chimic gazos mult mai ușor decât aerul, incolor, inodor, insipid și inflamabil, care, combinat cu oxigenul în anumite proporții, formează o moleculă de apă. ◊ Hidrogen fosforat = combinație a fosforului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, foarte toxic; fosfină^{Vezi nota}. Hidrogen greu = deuteriu. Hidrogen sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, care se prezintă ca un gaz incolor, cu miros de ouă stricate, toxic; acid sulfuric. – Din fr. hydrogène. Vezi definitia »

CANCERIGÉN, -Ă adj. (Despre substanțe, agenți) Care provoacă cancerul. [< fr. cancérigène]. Vezi definitia »