AUTOMIȘCÁRE s.f. Mișcare care își are izvorul, cauza în însuși obiectul ce se mișcă; starea de continuă mișcare și transformare a naturii și a societății, determinată de contradicțiile interne proprii tuturor obiectelor și fenomenelor. [< auto¹- + mișcare, după rus. samodvijenie]. Vezi definitia »

între prep. – În locul dintre, în mijlocul a. – Mr. (n)tră, megl. antri, istr. ăntre. Lat. inter (Pușcariu 890; Candrea-Dens., 878; REW 4485a; DAR; cf. Moser 434), cf. it. tra, prov., fr., sp., port. entre. În trecut, s-a confundat cu lat. ante; s-a folosit pînă în sec. XVII cu sensul „în fața, în prezența cuiva”. – Der. dintre, prep., comp. cu de (diferența de sens constă în aceea că între indică poziția, iar dintre proveniența: între toți; dintre toți; printre, prep.; comp. cu prin (după Candrea-Scriban, 880, din lat. per inter). Se folosește de asemenea ca pref. neol., înlocuind fr. entre-. Vezi definitia »

IROSÍRE, irosiri, s. f. Acțiunea de a (se) irosi; împrăștiere încetul cu încetul; risipire, cheltuire (excesivă și inutilă). – V. irosi. Vezi definitia »

MIXÁRE s.f. Acțiunea de a mixa și rezultatul ei. [< mixa]. Vezi definitia »

ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta (1) și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta. Vezi definitia »