imătór, imătoáre, (înv.) care murdărește, care mânjește. Vezi definitia »

ȚESĂTÓR, -OÁRE, țesători, -oare, s. m. și f. Persoană care țese, care se ocupă cu meșteșugul țesutului; muncitor care lucrează la un război de țesut. – Țese + suf. -ător. Vezi definitia »

TRIȘÓR s.m. Cel care trișează (la jocul de cărți). [Cf. fr. tricheur]. Vezi definitia »

autor canonic Vezi definitia »

ÎNGĂIMĂTÓR, -OÁRE, îngăimători, -oare, adj. (Rar) Care îngaimă; confuz. – Îngăima + suf. -ător. Vezi definitia »