TROCHO- v. troho-. Vezi definitia »

HO interj. 1. Strigăt cu care sunt oprite vitele, mai ales caii. ♦ (Fam.; de obicei la adresa unui vorbitor) Destul! stai! oprește-te! ♦ (Rar) Strigăt cu care se îndeamnă vitele la mers. 2. (Repetat; cu accentul frazei pe al doilea element) Exclamație prin care se întăresc spusele cuiva. – Onomatopee. Vezi definitia »

BRONH(O)- /BRONHI(O)- /BRONȘ- elem. „bronhie”. (< fr. bronch/o/, bronchi/o/-. cf. gr. bronkhos, bronkhia, trahee) Vezi definitia »

STIHO-, -STÍH elem. „rând, șir, linie”, „vers”. (< fr. stichos-, -stiche, cf. gr. stikhos) Vezi definitia »

DOLICHO- v. doliho-. Vezi definitia »