Definita cuvantului talamus
TALÁMUS s.n. Parte a encefalului, situată la baza creierului, formată dintr-o masă de substanță cenușie prin care trec toate căile senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. // (În forma talamo- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) talamus”, „aparținând talamusului”. [< fr. thalamus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu talamus
DISTRÚS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge. Vezi definitia »
ÁMBITUS s. n. 1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților). (< germ. Ambitus, lat. ambitus) Vezi definitia »
AMADEUS, lac sărat în Australia centrală, la S de M-ții Macdonnell, cu suprafață variabilă: 5-8 mii km2. Descoperit în 1872 de Ernest Giles. Vezi definitia »
RÁDIUS s.n. Cel mai subțire dintre cele două oase ale antebrațului. [Pron. -di-us. / < fr., lat. radius]. Vezi definitia »
CUMULONÍMBUS s. m. Formație de nori denși de culoare cenușie-plumburie, de mari dimensiuni, care se dezvoltă pe verticală de la suprafața pământului până la altitudinea de 1000 m și care aduce furtună cu ploaie, zăpadă și grindină. – Din fr. cumulo-nimbus. Vezi definitia »