Definita cuvantului tambur
TAMBÚR s.n. 1. Piesă în formă de cilindru gol, folosită în diferite scopuri în tehnică. ◊ Tambur gradat = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat prevăzută cu gradații la unul dintre capete. 2. (Arhit.) Bloc de piatră care formează elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasică. 3. Vestibul construit la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uși. ♦ Porțiunea prismatică sau cilindrică, interpusă între o cupolă și arcurile sau zidurile care mărginesc un spațiu boltit. ♦ Spațiu în care se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi. 4. (Tehn.) Tobă. [Pl. -re, -ruri. / < fr. tambour, it. tamburo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tambur
SÚSUR s. n. zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape, de foșnetul frunzelor bătute de vânt etc. (< susura) Vezi definitia »
ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz). Vezi definitia »
RÉGUR s. n. sol negru, de mare fertilitate, în regiunile (sub)tropicale uscate, de savane și prerii, pe roci magmatice, pe calcare și depozite argiloase. (< germ. Regur, fr. régur) Vezi definitia »
ÁBUR, ri s.m. 1. Vapori de apă 2. (Înv.) Sufletul animalelor necuvântătoare, considerat în esen ă mecanic -Din mr. Abur(ă), alb. Avulj Vezi definitia »
VRÉSCUR s. n. v. vreasc. Vezi definitia »