ODONT(O)-, -ODÓNT, -ODONTÍE elem. „dinte”. (< fr. odont/o/-, -odonte, -odontie, cf. gr. odous, odontos) Vezi definitia »

VÉTO s. n. inv. 1. cuvânt folosit de tribunii plebei în Roma antică pentru a împiedica adoptarea unor legi care ar fi lovit în interesele plebeilor. 2. drept excepțional pe care îl are o persoană, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri discutate în organizația din care face parte. (< lat., fr. veto) Vezi definitia »

ARISTO- elem. „nobil”. (< fr. aristo-, cf. gr. aristos) Vezi definitia »

PATO-, -PÁT, -PATÍE elem. „boală, suferință, afecțiune”. (< fr. patho-, -pathe, – pathie, cf. gr. pathos, patheia) Vezi definitia »

SFUMÁTO s. n. mod de a realiza o pictură cu contururi și umbre estompate. (< it. sfumato) Vezi definitia »