BRIȘCULÍȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă²; brișcuță². – Brișcă² + suf. -uliță. Vezi definitia »

ECOMORFÓZĂ s. f. modificare a unor caractere morfologice ale plantelor sub influența factorilor mediului natural. (< fr. écomorphose) Vezi definitia »

AMILÁZĂ s. f. enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază. (< fr. amylase) Vezi definitia »

MUSCULATÚRĂ s. f. totalitatea mușchilor corpului. (< fr. musculature) Vezi definitia »

ȚĂPOȘÍCĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din țeapă + suf. -oș-ică. Vezi definitia »