Definita cuvantului tapă
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tapă
ELASTOCINÉTICĂ s.f. Parte a elastomecanicii care studiază vibrațiile elastice ale corpurilor solide deformabile, fără a ține seama de cauzele pe care le produc. [< fr. élastodynamique]. Vezi definitia »
CITOMORFÓZĂ s. f. totalitatea modificărilor structurale ale celulei în timpul dezvoltării ei. (< fr. cytomorphose) Vezi definitia »
AUTOSANITÁRĂ s. f. automobil închis pentru transportul bolnavilor (răniților); autoambulanță, autosalvare (2). (< auto2 + sanitară) Vezi definitia »
APSÍDĂ apside, s. f. Fiecare din cele două puncte extreme ale axei mari a orbitei pe care un corp ceresc o descrie în jurul altuia – Din fr. apside, lat. apsida. Vezi definitia »
NEFOGRÁMĂ s. f. imagine obținută la nefograf. (< engl. nephogram) Vezi definitia »