Definita cuvantului tarabostes
TARABÓSTES s.m. Nume dat de romani aristocraților geto-daci, din care se ridicau preoții și conducătorii; pileați. [< lat. tarabostes].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tarabostes
SUBÎNȚELÉS, -EÁSĂ adj. Care reiese sau se înțelege de la sine. // s.n. A vorbi cu subînțeles = a face anumite aluzii. [Pl. -uri. / < subînțelege, după fr. sous-entendu]. Vezi definitia »
abcés s. n. colectare de puroi într-un țesut sau organ. (< fr. abcès, lat. abscessus) Vezi definitia »
AGUASCALIENTES 1. Oraș în Mexic, centru ad-tiv al statului cu același nume; 359, 4 mii loc. (1980, cu suburbiile) Centru minier (argint). Izv. minerale. Ind. bumbacului, a mătăsii și alim. 2. Stat în Mexic; 5,6 mii km2; 614 mii loc. (1986). Expl. de min. de argint. Cereale și creșterea animalelor. Vezi definitia »
COMPRÉS, -Ă I. adj. (bot.; despre organe) comprimat. II. s. n. (poligr.) text cules compact, fără spații mari între rânduri. (< germ. kompress, (II) Kompress) Vezi definitia »
BRUXELLES [brüsél] (flam. BRUSSEL), cap. Belgiei, situată în centrul țării, pe un canal navigabil; 2,4 mil. loc. (1987, cu suburbiile Anderlecht, Ixelles, Molenbeek-St. Jean, Saint-Gilles, Schaerbeek, Uccle și Forest). Mare port fluvio-maritim. Nod de comunicații. Aeroport internațional (Zavanthem). Al doilea centru ind. al țării; mecanică de precizie, autoturisme, aparataj electrotehnic, constr. de mașini și utilaje, locomotive, conf., țesături, dantele, marochinărie, produse chimice (coloranți, medicamente, cauciuc) și alim. Centru comercial și financiar. Universitate (1834). Academie de științe, litere și arte (1772). Monumente: catedrala Sainte Gudule (sec. 13), Porte de Hal (sec. 14), primăria (sec. 15), Palatul Regal (sec. 18). Muzee. Parcul Expoziției Mondiale (1958). Menționat documentar pentru prima oară în sec. 11. Centru al Revoluției belgiene (1830), după victoria căreia a devenit capitală a Regatului belgian. Ocupat de trupelel germane (1914-1918 și 1940-1944). Sediul NATO și al Comunității Economice Europene. Locul mai multor conferințe internaționale. Tratatul de la B., pact militar și economic, încheiat în 1948, între Belgia, Franța, Luxemburg, Marea Britanie și Olanda (cunoscut sub denumirea de Uniunea Occidentală); stă la baza creării, prin acordurile de la Paris din 1954, cu participarea R.F.G. și Italiei, a Uniunii Europene Occidentale. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z