Definita cuvantului tars
TARS s.n. 1. (Anat.) Parte posterioară a labei piciorului, formată din șapte oase. 2. Schelet cartilaginos care menține pleoapa întinsă. 3. Parte terminală a piciorului la insecte. // (Și în forma tarso-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tars (1)”, „tarsian”. [< fr. tarse, cf. lat. tarsus, gr. tarsos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tars
METATÁRS s.n. Scheletul părții de mijloc a labei piciorului, compus din cinci oase aproape paralele. [< fr. métatarse, cf. gr. meta – după, tarsos – tars]. Vezi definitia »
DISCÚRS s. n. 1. expunere oratorică în fața unui auditoriu pe o temă politică, morală etc.; cuvântare. 2. expresie verbală a gândirii; cuvântare. 3. disertație, tratare a unui subiect de natură științifică sau literară; expozeu, tratat. (< fr. discours, lat. discursus) Vezi definitia »
REVÉRS, reversuri, s. n. 1. Dosul unei medalii, al unei monede, al unei foi scrise etc. ◊ Expr. Reversul medaliei = partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru. 2. Fig. Partea nevăzută, ascunsă și în contrast izbitor cu aspectul cunoscut al unui lucru, al unei situații etc. [Pl. și: reverse] – Din fr. revers, lat. reversus, germ. Revers. Vezi definitia »
RAMBÚRS s. n. sistem de expediere a mărfurilor conform căruia contravaloarea mărfii sau a taxei de transport este plătită de destinatar la primire. ◊ contravaloarea însăși. (< rambursa) Vezi definitia »
OBVÉRS, -Ă adj. (Liv.) Relativ la o obversiune, de obversiune. // s.f. (Log.) Judecată echivalentă alteia într-o obversiune. [< fr. obverse]. Vezi definitia »