AUTODAFÉ s.n. Arderea pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție (în Spania); (p. ext.) ardere, nimicire prin foc. [Pron. a-u-, pl. -euri. / < fr., it. autodafé, cf. port. auto da fé – act de credință]. Vezi definitia »

ARFE (sec. 16), familie de orfevri spanioli. 1. Enrique (m. după 1543), lucrări în stil gotic tîrziu la Córdoba și Toledo. 2. Antonio (1510-1570), fiul lui A. (1). Piese importante la biserica Santa Maria din Medina de Rioseco. 3. Juan ~ y Villafane (1535-1603), nepotul lui A. (1). Lucrări în stilul italian la Sevilla, Burgos, Valladolid și Madrid. Autor a două tratate despre arta medaliilor și despre proporții în arhitectură și sculptură. Vezi definitia »

BIOGLÍFE (‹ gr. bios „viață” + glyphein „a grava”) s. f. pl. Structuri de bioturbație superficiale realizate de organismele animale bentonice (anelide, moluște, crustacee, trilobiți etc.) în timpul activității lor biotice. Se disting urme de pași, de tîrîre, de hrănire și de îngropare ce redau aspecte distincte ale morfologiei ventrale a organismului. B. sînt caracteristice depozitelor sedimentare de apă puțin adîncă (lacustre, litorale). Vezi definitia »

SCIUROMÓRFE s. f. pl. subordin de mamifere rozătoare: sciuridele și familiile înrudite. (< fr. sciuromorphes) Vezi definitia »

NÍFE s. n. parte centrală a Pământului, din nichel și fier; barisferă. (< fr. nifé) Vezi definitia »