BINIȘÓR adv. Diminutiv al lui bine. ♦ Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! ♦ Cu blândețe, prietenos. ◊ Expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu răbdare, cu tact. – Bine + suf. -ișor. Vezi definitia »

ÎNOTĂTÓR, -OÁRE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător. Vezi definitia »

CONTRATORPILÓR s.n. Navă de război rapidă destinată urmăririi torpiloarelor. [Cf. fr. contre-torpilleur]. Vezi definitia »

ADIÁFOR, -Ă, adiafori, -e, adj. (Înv.) Nepăsător, indiferent. [Pr.: di-a-] – Ngr. adiaforos Vezi definitia »

DISCUITÓR s. n. mașină agricolă cu discuri metalice, pentru afânarea solului. (< disc/ui/ + -tor) Vezi definitia »