INFLEXIÚNE s. f. 1. modificare a înălțimii unui sunet, a timbrului unei vocale; schimbare bruscă a vocii, a accentului; modulație (2). 2. îndoire, curbare. ♦ ~ osoasă = incurbare osoasă. 3. (mat.) schimbare de sens a concavității unei curbe plane. (< fr. inflexion, lat. inflexio) Vezi definitia »

SULFÓNE s.f.pl. (Chim.) Compuși pe bază de sulf înrudiți cu sulfamidele, folosiți în tratamentul leprei. [Sg. sulfonă. / < fr. sulfones]. Vezi definitia »

JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer) Vezi definitia »

PREDILECȚIÚNE s.f. v. predilecție. Vezi definitia »

DEVOȚIÚNE s. f. 1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă. 2. atașament față de cineva, fidelitate. (< fr. dévotion, lat. devotio) Vezi definitia »