Definita cuvantului temperament
TEMPERAMÉNT s.n. 1. Totalitatea particularităților individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea și intensitatea desfășurării proceselor psihice și prin gradul de sensibilitate; fire. ◊ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere față de lumină. 2. Energie, impetuozitate, elan. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. tempérament].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu temperament
CHIROMÁNT, -Ă s. m. f. ghicitor în palmă. (< it. chiromante, fr. chiromante) Vezi definitia »
IMIGRÁNT, -Ă, imigranți, -te, s. m. și f. Persoană care imigrează. – Din fr. immigrant, lat. immigrans, -ntis. Vezi definitia »
FERTILIZÁNT, -Ă adj. Care fertilizează. [Cf. fr. fertilisant]. Vezi definitia »
TURMÉNT s.n. (Liv.) Chin, zbucium; durere cumplită. [< fr. tourment]. Vezi definitia »
amănúnt (amănúnte), s. n. – 1. (Înv.) Amănunțit, în detaliu (sens adv.) – 2. Detaliat (sens adj.). 3. Detaliu. – Var. amărunt, (cu der. săi). De la mărunt, cu a- caracteristic formelor adv. Uzul ca s. este modern, pentru cel adv. cf. it. a minuto. – Der. amănunți, vb. (a mărunți; a da amănunte); amănunțime, s. f. (detaliu). Vezi definitia »