Definita cuvantului temperament
TEMPERAMÉNT s.n. 1. Totalitatea particularităților individuale ale psihicului omenesc, manifestate prin rapiditatea și intensitatea desfășurării proceselor psihice și prin gradul de sensibilitate; fire. ◊ Temperamentul arborilor = mod de comportare a speciilor forestiere față de lumină. 2. Energie, impetuozitate, elan. [Pl. -te, -turi. / cf. lat. temperamentum, fr. tempérament].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu temperament
RETICÉNT, -Ă adj. care manifestă reticență. (< fr. réticent) Vezi definitia »
a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă. Vezi definitia »
CONTINÉNT1 s. n. întindere vastă de uscat, mărginită de mări sau de oceane. (< fr. continent, lat. continens) Vezi definitia »
INCANDESCÉNT, -Ă, incandescenți, -te, adj. (Adesea fig.) Care se află în stare de incandescență. – Din fr. incandescent, lat. incandescens, -ntis. Vezi definitia »
CREPITÁNT, -Ă adj. care trosnește. (< fr. crépitant) Vezi definitia »