Definita cuvantului ștanță
ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s. f.] – Din germ. Stanze.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ștanță
văcăríță s. (., g.-d. art. văcăríței; pl. văcăríțe Vezi definitia »
COCAÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. cocaïne]. Vezi definitia »
plescáviță (plescávițe), s. f. – 1. Eczemă, erupție. – 2. Diferite plante: Malachium aquaticum, Cynoglossum officinale, Cucuballus baccifer etc. – Var. plesca(gh)iță. Bg., sb. pljuskavica (Tiktin). Vezi definitia »
ȚESĂLĂTÚRĂ, țesălături, s. f. Țesălare. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie. – Din țesăla + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.). Vezi definitia »