Definita cuvantului șușoti
ȘUȘOTÍ, șușotesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; p. ext. a vorbi în taină. 2. (Despre ape, frunze etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [Var.: șoșotí vb. IV] – Formație onomatopeică. Cf. fr. chuchoter.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu șușoti
pestí2, pestésc, vb. IV (reg.) a apuca, a cuprinde, a prinde. Vezi definitia »
BĂLTÍ, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă. Vezi definitia »
BOTEȘTI, com. în jud. Neamț, pe rîul Moldova; 6.445 loc. (1991). Vezi definitia »
plătí (plătésc, plătít), vb. – 1. A da bani în schimbul unui bun. – 2. A recompensa, a atribui. – 3. A lichida, a scăpa de o obligație. – 4. A (se) răzbuna. – 5. A ispăși. – 6. A valora. – 7. (Trans. de S.) A costa. – 8. (Refl.) A fi chit. – Mr. plătescu, plătire, megl. plătés, plătiri. Sl. platiti „a lichida” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 261), cf. rus. platitĭ. – Der. plată, s. f. (salariu, remunerare, recompensă; pedeapsă), mr. plată, din sl. (bg., sb., pol., rus.) plata; neplată, s. f. (lipsă de plată); plătitor, adj. (care plătește); neplătit, adj. (fără a fi plătit; inapreciabil); platnic, adj. (dator, care trebuie să plătească; cu datoriile plătite); neplatnic, adj. (insolvabil); plătnicie, s. f. (solvabilitate); răsplăti, vb. (a recompensa; a plăti, a se răzbuna), cu pref. răs-, cf. bg. rasplatam; răsplată, s. f. (recompensă). Cf. platcă. Vezi definitia »
TEXTI-/TEXTO- elem. „rețea, țesătură”. (< fr. texti-, texto-, cf. lat. textum) Vezi definitia »