INFÉCTUM s. n. (lingv.) sistem de forme verbale derivate ale prezentului care, în opoziție cu perfectum, redau acțiunea ca nerealizată. (< fr. infectum) Vezi definitia »

VUM interj. Cuvânt care redă sunetul unui clopot cu timbru grav. – Onomatopee. Vezi definitia »

ARMORICUM (ARMONICA), denumire celtică dată coastei de NV a Franței, cuprinsă între estuarele Senei și Loarei. Locuită de triburile celtice ale cimbrilor și veneților, reg. a fost cucerită de Cezar (56 î. Hr.) și inclusă în prov. romană Gallia Lugdunensis. Vezi definitia »

CÁMBIUM s. n. v. cambiu. Vezi definitia »

olúm, olúmuri, s.n. (reg.) 1. adăpost pentru animale; îngrăditură, țarc. 2. vad de adăpat vitele. Vezi definitia »