LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [< locupleta]. Vezi definitia »

ÎMPĂRȚÍRE, împărțiri, s. f. Acțiunea de a (se) împărți și rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operație prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. V. împărți. Vezi definitia »

prerúpere, prerúperi, s.f. (înv.) întrerupere a cuiva din vorbire. Vezi definitia »

pâsâíre, pâsâíri, s.f. (înv.) 1. chemare, strigare a pisicii. 2. emitere a unui zgomot șuierător și surd; fâsâire. 3. vorbire peltică. 4. suflare cu presiune a aerului printre buzele întredeschise. 5. (despre foc) mocnire. 6. (despre frunze) fâșâire. Vezi definitia »

vâr'âre s. f., g.-d. art. vâr'ârii; pl. vâr'âri Vezi definitia »