a avea un tupeu obraznic expr. (glum.) a fi obraznic, a avea tupeu Vezi definitia »

POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ. Vezi definitia »

EPIROGÉNIC, -Ă, epirogenici, -ce, adj. Epirogenetic. – Din fr. épirogénique. Vezi definitia »

OMBILÍC s.n. Organ prin care fătul este legat de corpul mamei; (pop.) buric. [< fr. ombilic, cf. lat. umbilicus]. Vezi definitia »

MUZICOGRÁFIC, -Ă, muzicografici, -ce, adj. De muzicografie. – Din fr. misicographigue. Vezi definitia »