EMPIRIOCRITICÍSM s. n. curent filozofic pozitivist care rupea experiența, de materie și concepea lumea ca un simplu complex de senzații, negând existența obiectivă a realității lumii; machism. (< rus. empiriokritițizm) Vezi definitia »

HERMAFRODITÍSM s.n. Reunire a organelor sexuale de ambele sexe sau a anumitor caractere ale celor două sexe la același individ; bisexualitate; intersexualitate. [Cf. fr. hermaphroditisme]. Vezi definitia »

PREDETERMINÍSM s. n. teorie care consideră că actele de voință ale omului și desfășurarea evenimentelor istorice ar fi de mai înainte determinate de către puterea divină. (< fr. prédéterminisme) Vezi definitia »

SCOTÍSM s. n. doctrină a gânditorului medieval Duns Scot, sinteză a platonismului augustinian cu aristotelismul, reprezentat de Toma dÁquino, atribuind voinței preeminență asupra intelectualismului aristotelic. (< fr. scotisme) Vezi definitia »

MINIPLANETÁRISM s. n. planetariu de dimensiuni reduse. (< mini¹- + planetariu) Vezi definitia »