CITOPLÁSMĂ s.f. Protoplasmă situată în afara nucleului, în celula vie. [< fr. cytoplasme, cf. gr. kytos – celulă, plasma – formație]. Vezi definitia »

OȚĂREÁLĂ, otăreli, s. f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oțărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr-o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oțărî + suf. -eală. Vezi definitia »

TRAHEÍDĂ s.f. (Bot.) Vas lemnos unicelular, prin care circulă seva brută. [Pron. -he-i-. / < fr. trachéide, cf. gr. trachys – aspru, eidos – formă]. Vezi definitia »

CEMENTÍTĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite) Vezi definitia »

VELUTÍNĂ s. f. țesătură fină de lână sau de bumbac, având înfățișarea plușului. (< fr. veloutine) Vezi definitia »