MULÁTRU, -Ă s. m. f. individ născut dintr-un părinte de rasă albă și unul de rasă neagră. (< fr. mulâtre) Vezi definitia »

OLFACTOMÉTRU s.n. Aparat pentru aprecierea acuității olfactive. [< fr. olfactomètre, cf. lat. olfactus – miros, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

ALPÉSTRU, -Ă adj. (Rar) Alpin, de mare altitudine. [< fr. alpestre]. Vezi definitia »

ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura). Vezi definitia »

ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. – Din fr.altitélémètre. Vezi definitia »