MOLÍTFĂ s. f. v. molitvă. [DMLR] Vezi definitia »

BAVÉTĂ s.f. 1. Partea de sus a unui șorț. ♦ Șervețel care se leagă la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. Șorț de tablă care se montează deasupra coamei la acoperiș. 3. Apărătoare de cauciuc montată la fiecare din roțile (din spate) ale autovehiculelor pentru a diminua stropirea. [< fr. bavette]. Vezi definitia »

poscóniță, poscónițe, s.f. (reg.) 1. pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi; pleavă de grâu. 2. vrejurile și tecile rămase după ce se bate fasolea. 3. măciulie de polen la cânepă. 4. (în forma: posponiță) crustă subțire formată la suprafața cașului, a laptelui etc. 5. (în forma: ploscăniță) tigvă. Vezi definitia »

CÓȚCĂ s. f. (Reg.) Coțcărie. ◊ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”. Vezi definitia »

FÓSĂ s. f. 1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ♦ ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical. 4. bazin de colectare a dejecțiilor. (< fr. fosse, it. fossa) Vezi definitia »