JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ◊ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak. Vezi definitia »

manáf (manáfi), s. m. – 1. Soldat turc din trupele neregulate ale șefului rebel Manav Ibrahim (1802). – 2. Sălbatic, fiară. Tc. manav „postăvar” (Șeineanu, III, 75). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

CINEMOGRÁF s.n. Instrument care determină și înregistrează vitezele. [< fr. cinémographe]. Vezi definitia »

AEROCARTOGRÁF s.n. (Tehn.) Aparat automat folosit la întocmirea hărților și a planurilor topografice pe bază de fotograme aeriene. [< fr. aérocartographe]. Vezi definitia »

a face praf (și pulbere) expr. 1. a bate foarte rău. 2. a impresiona puternic (pe cineva). Vezi definitia »