HOLOGAMÍE s. f. fuzionare a doi indivizi întregi cu rol de gameți, formând un zigot, la unele flagelate. (< fr. hologamie, engl. hologamy) Vezi definitia »

ACUSMÍE s.f. (Med.) Halucinație auditivă. [Gen. -iei. / < fr. acousmie]. Vezi definitia »

PLASTÍE¹ s. f. (med.) grefă². (< fr. plastie) Vezi definitia »

popcíe, popcíi, s.f. (reg.) fiecare dintre stâlpii care susțin un gard sau o poartă; pop. Vezi definitia »

BECHÍE, bechii, s. f. 1. Dispozitiv așezat la coada fuzelajului unui avion, care servește la rezemarea acestuia pe sol. 2. Piesă de metal care protejează elicea unei ambarcații cu motor ce navighează în ape puțin adânci. – Din fr. béquille [de queue]. Vezi definitia »