MERCENÁR, -Ă, mercenari, -e s. m., adj. 1. S. m. Persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); fig. persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii. 2. Adj. Care aparține mercenarilor (1), privitor la mercenari; care se compune din mercenari. – Din fr. mercenaire, lat. mercenarius. Vezi definitia »

RADICULÁR, -Ă adj. Care aparține rădăcinii, care se referă la rădăcină. [< fr. radiculaire]. Vezi definitia »

PECULIÁR, -Ă adj. De peculiu, referitor la peculiu. [Pron. -li-ar. / cf. fr. péculiaire, germ. pekuliar]. Vezi definitia »

BUZUNÁR, buzunare, s. n. Un fel de pungă interioară cusută la haine, în care se țin lucruri mărunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poartă în buzunar: p. ext. de format sau de proporții mici; de valoare redusă. Ediție de buzunar. ◊ Expr. A fi (tot) cu mâna în buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat să cheltuiască mereu. Bani de buzunar = sumă de bani pentru cheltuieli mărunte. A da din buzunar = a plăti din banii proprii o pagubă (de care nu ești răspunzător). A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa. A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunár s. n.] – Din ngr. buzunára. Vezi definitia »

BIMILENÁR, -Ă adj. Care are o vechime sau o durată de două mii de ani. [Cf. fr. bimillénaire]. Vezi definitia »