Definita cuvantului testaceu
TESTACÉU, -ÉE adj. (Despre moluște) Al cărui corp este acoperit cu un înveliș calcaros. // s.n.pl. Subordin de moluște cu corpul acoperit de un test2 [în DN]; (la sg.) moluscă din acest subordin. [Pron. -ceu, ce-e. / cf. fr. testacé, testacées, lat. testaceus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu testaceu
antréu (antréuri), s. n. – Vestibul. – Var. antret. Fr. entrée, cf. ngr. ἀντρέ. T din antret trebuie să fie analogic, ca în caiet. Vezi definitia »
HIMENÉU s. f. 1. (poet.) căsătorie. 2. imn de nuntă (la romani). (< fr. hyménée, lat. hymenaeus) Vezi definitia »
PERONÉU, peronee, s. n. Os lung și subțire al scheletului (uman), situat între genunchi și gleznă, care se articulează cu tibia și cu metatarsul, împreună cu care formează scheletul gambei. – Din fr. péroné. Vezi definitia »
SUPIÉU s.n. Curea (de elastic) cusută de marginea pantalonului și petrecută pe sub talpă pentru a ține pantalonii întinși pe picior sau pentru a fixa pintenii. [Pron. -pi-eu, var. supié s.n. / < fr. sous-pied]. Vezi definitia »
eu efectuez control Vezi definitia »