ȘIȘNEÁB, s. Lipitoare. Păpăludă. [Dicționarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche și Mircea Seche] Vezi definitia »

DISILÁB s.m. Picior de vers de două silabe. ♦ Cuvânt cu două silabe. [< fr. dissyllabe]. Vezi definitia »

REBÁB s.n. Instrument muzical cu două coarde asemănător viorii, folosit de algerieni, tunisieni și marocani. [< fr. rebab]. Vezi definitia »

,-å, abåtuti, -te, adj. Descurajat, deprimat. Vezi definitia »

ARÁB, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor, popor) din Orientul Apropiat și din nordul Africii. II. adj. care aparține arabilor; arabic (1). ♦ arta ~ă = artă, o sinteză între elementele mesopotamiene, persane și bizantine, cu influențe ale tradiției locale, prezentând în construcții (moschei, palate, mausolee) curtea interioară încadrată de porticuri, iar în artele decorative ornamentul geometric și floral; cifră ~ă = simbol grafic, element al sistemului de numerație zecimal. ◊ (despre cai) care aparține unei rase originare din Pen. Arabia. ◊ (s. f.) limbă semitică ale cărei dialecte sunt vorbite de arabi. (< fr. arabe, lat. arabus) Vezi definitia »