Definita cuvantului antiteză
ANTITÉZĂ s.f. 1. Opoziție între două idei, între două noțiuni, între două teze. 2. Figură de stil bazată pe contrastul dintre două idei care se pun în relief una pe cealaltă. 3. Judecată opusă unei alte judecăți, numită teză. ♦ (În filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei; negație, opoziție. [< fr. antithèse, cf. lat., gr. antithesis – opoziție].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu antiteză
plítcă adj. (reg.) slabă, ruptă. Vezi definitia »
CAPONIÉRĂ s.f. Tunel de legătură în lucrările de fortificație. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. caponnière, it. capponiera]. Vezi definitia »
HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe) Vezi definitia »
SUBFILIÁLĂ s.f. Secție a unei întreprinderi sau instituții mai mică decât filiala. [Pron. -li-a-. / < sub- + filială]. Vezi definitia »
BUCÓLICĂ, bucolice, s. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Lat. lit. bucolica (fr. bucolique). Vezi definitia »