pocaiánie, pocaiánii, s.f. 1. (înv.) pocăință; una din cele șapte taine ale bisericii creștine. 2. (înv. și reg.) pedeapsă pentru ispășirea păcatelor; suferință, chin, penitență. 3. (reg.) moarte. 4. (reg.) seamăn, pereche; măsură, limită în comportare. Vezi definitia »

CORTICOTOMÍE s.f. (Med.) Incizie a scoarței cerebrale. [Gen. -iei. / < fr. corticotomie, cf. lat. cortex – scoarță, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

PERSEVERÁȚIE s.f. Perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă; încremenire. [Gen. -iei, var. perseverațiune s.f. / cf. lat. perseveratio, fr. persévération]. Vezi definitia »

VULVOPATÍE s. f. stare patologică a vulvei. (< fr. vulvopathie) Vezi definitia »

PERSCRUTÁȚIE s.f. (Rar) Cercetare profundă, serioasă, scrutare profundă. [Gen. -iei. / < fr. perscrutation]. Vezi definitia »