HIPOSTENÍE s.f. (Biol.) Slăbire a funcționării unor țesuturi și organe. [Gen. -iei. / < fr. hyposthénie]. Vezi definitia »

MONOBLEPSÍE s.f. Defect al vederii constând în neputința de a vedea clar cu ambii ochi, în timp ce cu fiecare în parte bolnavul vede bine. [Gen. -iei. / < fr. monoblepsie, cf. gr. monos – unic, blepsis – vedere]. Vezi definitia »

CONSOLIDÁȚIE, consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation. Vezi definitia »

FARINGOLOGÍE s. f. parte a medicinei care studiază faringele și bolile lui. (< fr. pharyngologie) Vezi definitia »

ALTERÁȚIE, alterații, s. f. Procedeu prin care se modifică, cu ajutorul unor semne convenționale, înălțimea sunetelor; p. ext. semn pus înaintea unei note muzicale, care indică modificarea înălțimii unui sunet; accident. – Din fr. altération. Vezi definitia »