EPISTEMOLOGÍE s. f. 1. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii așa cum se desfășoară în cadrul științelor; teorie a cunoașterii științifice. 2. (Impr.) Gnoseologie. – Din fr. épistémologie. Vezi definitia »

FABULÁȚIE s.f. 1. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar; prezentare a unor fapte, întâmplări imaginare drept reale sau posibile. 2. Povestire alegorică; (p. ext.) povestire cuprinsă într-o operă literară; afabulație. [Gen. -iei, var. fabulațiune s.f. / cf. fr. fabulation, lat. fabulatio]. Vezi definitia »

INHUMÁȚIE s. f. înhumare. (< fr. inhumation) Vezi definitia »

MICROMASTÍE s.f. (Med.) Dezvoltare insuficientă a sânilor. [Gen. -iei. / < fr. micromastie, cf. gr. mikros – mic, mastos – mamelă]. Vezi definitia »

EMASCULÁȚIE s.f. (Liv.) Emasculare; castrare. ♦ Impotență. [Gen. -iei. / < fr. émasculation]. Vezi definitia »