ETIMOLOGÍE s. f. 1. stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice. ♦ ~ multiplă = explicarea originii unui cuvânt prin mai multe etimoane. ♦ ~ populară = modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă. 2. etimon. 3. ramură a lingvisticii care studiază istoria cuvintelor, stabilind originea și evoluția formei și a sensului lor. (< fr. étymologie, lat., gr. etymologia) Vezi definitia »

CONTESTÁȚIE s.f. (Jur.) Cerere de anulare a executării unei hotărâri pentru vicii de formă. ♦ Memoriu prin care se cere revizuirea sau anularea unui act, a unei măsuri etc. [Gen. -iei, var. contestațiune s.f. / cf. fr. contestation, it. contestazione, lat. contestatio]. Vezi definitia »

ARĂMĂRÍE, (2, 3) arămării, s. f. 1. Meseria de arămar. 2. Fabrică, atelier, prăvălie de obiecte de aramă. 3. Obiecte de aramă. – (1) Din arămar + suf. -ie, (2, 3) din aramă + suf. -ărie. Vezi definitia »

ciochie, ciochii s. f. (intl.) trădare, vânzare. Vezi definitia »

BUCHERÍE s. f. (Rar și fam.) Învățătură elementară de scris și citit. – Bucher + suf. -ie. Vezi definitia »