KINESCÓP, kinescoápe s.n. 1. Dispozitiv care permite vizionarea unei serii de fotografii în forma unei secvențe continue, în mișcare. 2. (Telev.) Dispozitiv care permite obținerea înregistrării pe film a unei emisiuni realizate în direct, chiar în interiorul receptorului de televiziune, cu scopul reluării ulterioare a acestei emisiuni. ♦ (p. metonimie) Tub catodic special care permite filmarea imaginii pe care o reproduce. 3. (Telev.) Tub catodic folosit pentru redarea imaginilor de televiziune; cinescop. (din fr. kinescope < kinés(i)-, din gr. κίνησις = mișcare + -scope, din σκοπεΐν = a se uita, a privi; sensul 2. < prob. din engl., atestat din 1949, indicând înregistrarea unei emisiuni transmise ulterior; sensul 3. < denum. engl. a dispozitivului, marcă înreg. în S.U.A., în 1931) [def. TLF] Vezi definitia »

MICROSPECTROSCÓP s. n. ocular, cu prisme, cu care se înlocuiește ocularul obișnuit al microscopului și care dă imaginea spectrului luminos al obiectului observat. (< fr. microspectroscope) Vezi definitia »

SCHIASCÓP s.n. Aparat folosit în schiascopie, pupiloscopie, retinoscopie. [Scris și skiascop. / < fr. skiascope]. Vezi definitia »

ARTROSCÓP s. n. instrument optic folosit în artroscopie. (< engl. arthroscope) Vezi definitia »

OSTEOTRÓP, -Ă adj. (despre substanțe) care se fixează de preferință pe țesutul osos. (< fr. ostéotrope) Vezi definitia »