PROZAÍSM s. n. Însușire a ceea ce este prozaic; p. ext. platitudine, banalitate. – Din fr. prosaïsme. Vezi definitia »

RELATIVÍSM s.n. 1. (Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care exagerează relativitatea cunoașterii umane, negând caracterul obiectiv al adevărului. 2. Relativitate (1). [Cf. fr. relativisme]. Vezi definitia »

SCHOPENHAUERÍSM s. n. filozofia lui Schopenhauer, care afirmă că esența lumii este voința universală, oarbă și irațională, și exclude existența legilor dezvoltării naturii și a societății și propagă un estetism mizantrop, culminând prin proclamarea idealului mistic al „Nirvanei”. (< schopenhauerian + -ism) Vezi definitia »

BOULANGÍSM s.n. Mișcare șovinistă apărută în Franța la sfârșitul sec. XIX, care urmărea restaurarea monarhiei și un război revanșard împotriva Germaniei. [Pron. bu-. / < fr. boulangisme, cf. Boulanger – general aventurier francez]. Vezi definitia »

FILONEÍSM s.n. (Liv.) Înclinație deosebită, pasiune pentru tot ceea ce este nou. [Pron. -ne-ism. / < it. filoneismo, cf. gr. philos – prieten, neos – nou]. Vezi definitia »