VOCÁȚIE, vocații, s. f. Aptitudine deosebită pentru o anumită artă sau știință; chemare, predispoziție pentru un anumit domeniu de activitate sau pentru o anumită profesiune. 2. (Jur.; în sintagma) Vocația succesorală = îndreptățire a unei persoane de a veni la o succesiune în temeiul calității sale de rudă. [Var.: (înv.) vocațiúne s. f.] – Din fr. vocation, lat. vocatio, -onis. Vezi definitia »

LEUCOCITEMÍE s.f. (Med.) Leucemie. [Gen. -iei. / < fr. leucocithémie]. Vezi definitia »

LIMOTERAPÍE s. f. terapie prin reducerea alimentației, pentru scăderea ponderală. (< fr. limothérapie) Vezi definitia »

ORONIMÍE s. f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii și apelative) care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de relief. – Din fr. oronymie. Vezi definitia »

PROTISTOLOGÍE s. f. studiul științific al protistelor. (< fr. protistologie) Vezi definitia »