BIOKO, ins. vulcanică în G. Guineii, la 32 km de țărmul Africii (Guineea Ecuatorială); 2 mii km²; 105 mii loc. (1984). Oraș pr.: Malabo (capitala statului). Relief muntos (3.008 m), cu păduri tropicale din esențe prețioase. Plantații de cacao, cafea, bananieri și palmieri de cocos. Pînă în 1973 s-a numit Fernando Póo, iar pînă în 1979 Macias Nguema Biyogo. Vezi definitia »

MAKÓ s. n. bumbac egiptean, cu fibra subțire și lungă. (< germ. Mako) Vezi definitia »

șakó, șakóuri, s.n. (înv.) șapcă soldățească. Vezi definitia »

GÉCKO s. m. șopârlă din țările calde, având degete adezive. (< fr., engl. gecko) Vezi definitia »

BENKÖ [bænkö], Iosif (1740-1814, n. Brăduț, jud. Covasna), istoric, botanist și geograf secui. Studii privind istoria medievală a Transilvaniei („Milcovia... ”, „Transylvania... ”). Cercetări floristice și de botanică farmaceutică. Vezi definitia »