AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. – Rus. ohotnik. Vezi definitia »

SPELEOMÓRFIC, -Ă adj. care prezintă aspectul unei caverne. (< fr. spéléomorphique) Vezi definitia »

oșélnic, oșélnici, s.m. (înv.) pustnic, sihastru. Vezi definitia »

tartáric, -ă, tartárici, -ce, adj. (înv.) infernal. Vezi definitia »

AUTÉNTIC, -Ă adj. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut. ◊ (despre acte) întocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus) Vezi definitia »