PARACOLÍE s. f. tulburare a secreției biliare datorită unei acțiuni reflexe asupra nervilor secretori. (< fr. paracholie) Vezi definitia »

HIDROMANÍE s.f. (Med.) Tendință irezistibilă de a se arunca în apă. [Gen. -iei. / < fr. hydromanie, cf. gr. hydor – apă, mania – nebunie]. Vezi definitia »

LOHIOMETRÍE s.f. (Med.) Tulburare caracterizată prin absența lohiilor. [< fr. lochiométrie, cf. gr. locheo – a naște, metra – uter]. Vezi definitia »

DENUDÁȚIE s.f. Denudare. ♦ Acțiunea de dezagregare și transportare a rocilor, cauzată de agenții externi. ♦ Starea unui dinte sau a unui os dezvelit, descoperit. [Gen. -iei, var. denudațiune s.f. / cf. fr. dénudation]. Vezi definitia »

HIPOERGÍE, hipoergii, s. f. (Med.) Reducere a capacității organismului de a reacționa la diverși antigeni. [Pr.: -po-er-] – Din fr. hypoergie. Vezi definitia »