ÓINĂ s. f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se „la bătaie”, pe linia de așteptare, și cealaltă „la prindere”, în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului. – Et. nec. Vezi definitia »

A PUNE LA CALE O ÎNTÂLNIRE AMOROASĂ a avea o ciocnire la borcan, a se învârti de un sentiment, a rula un sentiment. Vezi definitia »

oglindeală la nicovală! expr. (intl.) discret, în spate! Vezi definitia »

LICHELÚȚĂ, licheluțe, s. f. (Fam. și depr.) Diminutiv al lui lichea. – Lichea + suf. -eluță. Vezi definitia »

PUPĂTÚRĂ, pupături, s. f. (Fam.) Sărutare, pupat. – Pupa + suf. -ătură. Vezi definitia »