Definita cuvantului toreutică
TOREÚTICĂ s.f. Meșteșugul cizelării lemnului, a aurului și a fildeșului sau a metalelor; (p. restr.) arta sculpturii în bronz. ♦ Totalitatea obiectelor de podoabă specifice unui popor. [Pron. -re-u-, gen. -cii. / < fr. toreutique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu toreutică
FLUORÍNĂ s.f. Fluorură naturală de calciu. [Pron. flu-o-. / < fr. fluorine]. Vezi definitia »
BÚRBĂ s. f. Reziduu din substanțe mucilaginoase etc., pe fundul recipientelor în care se limpezește mustul. (< fr. bourbe) Vezi definitia »
HIDROSFÉRĂ s.f. Învelișul de apă al globului terestru. [< fr. hydrosphère, germ. Hydrosphäre < gr. hydor – apă, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
atotștiínță s. f., g.-d. art. atotștiínței Vezi definitia »
AGENȚIA TELEGRAFICĂ ROMÂNĂ, agenție de presă înființată la București, în 1889, de către agenția austriacă „Corrbureau”. În 1895 a devenit prima agenție autonomă de presă din România; și-a încetat activitatea în 1916. Din 1921 a fost înlocuită cu Agenția Orient-Radio (Rador). Vezi definitia »