ÎNTÂRZIÉRE, întârzieri, s. f. Acțiunea de a întârzia și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. și adj. Cu întârziere = (care se produce) mai târziu decât trebuie sau decât este prevăzut. ◊ Loc. adv. Fără întârziere = numaidecât, fără zăbavă. ◊ Expr. A exploda cu întârziere = (despre bombe sau corpuri explozive) a exploda la un anumit interval de timp (fixat dinainte) după momentul punerii sau al lansării. A fi în întârziere = a fi rămas în urmă, a fi întârziat. ♦ Timpul, durata cât cineva sau ceva întârzie. [Pr.: -zi-e-] – V. întârzia. Vezi definitia »

REIFICÁRE s. f. (fil.) 1. acțiunea de a reifica. 2. tendința de a da oricărui lucru dinamic, de mișcare un caracter static. 3. înțelegerea greșită a raporturilor sociale ca raporturi dintre lucruri, obiectuale, autonomizate. (< reifica) Vezi definitia »

ACHIZIȚIONÁRE, achiziționări, s. f. Acțiunea de a achiziționa; achiziție (1). [Pr.: -ți-o-]. Vezi definitia »

SUBSUMÁRE s.f. Acțiunea de a subsuma și rezultatul ei; subordonare. [< subsuma]. Vezi definitia »

DESPRIPONÍRE, despriponiri, s. f. Acțiunea de a despriponi și rezultatul ei. – V. despriponi. Vezi definitia »