stúdeniță (-țe), s. f. – 1. Scorbut. – 2. Plante (Arenaria serpyllifolia, Scleranthus uncinatus, Chenopodium botrys). Sb. studenica „frig”, cf. bg. studenio „sopîrlă alpină”, din sl. studenĭ „frig” (Cihac, II, 378). Tudeliță, s. f. (floarea-reginei, Gnaphalium leontopodium) trebuie să fie același cuvînt. Vezi definitia »

GÁURĂ, găuri, s. f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ◊ Expr. Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus). Vezi definitia »

áxă (áxe), s. f. – Dreaptă orientată într-un anumit sens. – Var. (înv.) axon. Gr. ἄξων (sec. XVII, cf. Gáldi 156) și modern din fr. axe. – Der. axial, adj.; axilar, adj. Vezi definitia »

STECLÚȚĂ s. f. v. sticluță. Vezi definitia »

PROBOSCÍDĂ s.f. (Zool.) Trompa elefantului. ♦ Trompa insectelor. [< fr. proboscide, cf. gr. proboskis, -idos]. Vezi definitia »