Definita cuvantului originar
ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din..., care își are obârșia în... 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu originar
pilár (pilári), s. m. – (Banat) Negustor ambulant de zarzavaturi și alte mărfuri comestibile. Sb. piljar (Candrea). – Der. pilariță, s. f. (precupeață). Vezi definitia »
URSÁR, ursari, s. m. Bărbat care umblă cu urși dresați și îi pune să joace. – Urs + suf. -ar. Vezi definitia »
cămătar Vezi definitia »
RADIOITINERÁR, radioitinerare, s. n. Itinerar urmat de o aeronavă care se conduce după semnalele primite de la radiofarurile hertziene. [Pr.: -di-o-] – Radio2 + itinerar (după fr. radioraid). Vezi definitia »
CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar. Vezi definitia »