EXCÚRS s.n. 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. (Filol.) Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). [Pl. -suri, var. excursus s.n. / < lat. excursus < excurrere – a alerga în afară]. Vezi definitia »

HORS-CONCOURS OR-CONCÚR/ s. n. inv. persoană consacrată, care evoluează în afara concursului. (< fr. hors-concours) Vezi definitia »

PERS, -Ă, perși, -se, s. m. și f. (Înv.) Persan (2). – Fr. Perse. Vezi definitia »

COMPÁRS s. m. (Livr.) Personaj mut sau cu rol minor într-un spectacol; figurant. – Din fr. comparse, it. comparsa. Vezi definitia »

PARCÚRS s.n. 1. drum (de) străbătut; traiect; traseu. ◊ pe parcurs = în timpul drumului; (p. ext.) între timp. 2. (sport) traseu cu obstacole care trebuie urmat de un călăreț în competiție. 3. lungime a unui drum sau a unei traiectorii între două puncte anumite. (< fr. parcours) Vezi definitia »