TROFÉU s. n. 1. armura unui dușman învins așezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; monument de piatră sau de marmură purtând armele unui dușman învins, pentru a comemora o victorie. 2. pradă de război luată de la inamic. ◊ victorie, biruință. ◊ ofrandă adusă unei divinități din prada de război. 3. produs vânătoresc reprezentativ pentru cele mai importante specii de vânat (coarne de cerb, colți de mistreț etc.). 4. cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. (< fr. trophée) Vezi definitia »

PATÉU s. n. 1. plăcintă umplută cu carne tocată, cu brânză etc. 2. pastă de ficat, de carne sau de pește, cu condimente. (< fr. pâté) Vezi definitia »

PAPILIONACÉU, -ÉE adj. (Despre corola unei plante) Care seamănă cu aripile unui fluture; papilionat. ♦ (Despre plante) Care are o asemenea corolă. [Cf. fr. papilionacé]. Vezi definitia »

METELÉU, metelei, s. m. (Reg.) 1. Prost, nătâng, nătărău. 2. Mâncău. Vezi definitia »

ARHÉU s.n. (Fil.) Termen care exprimă esența tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor și ființelor; forță vitală; principiu. [< it., gr. arche]. Vezi definitia »