ERINACÉU, -ÉE adj. cu ghimpi, asemănător cu un arici. (< fr. érinacé, lat. erinaceus) Vezi definitia »

BAZILÉU s. m. 1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali. 2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte. 3. titlu purtat de împărații bizantini și de regii persani până la cucerirea arabă. (< fr., gr. basileus) Vezi definitia »

AMILACÉU, -ÉE adj. de natura amidonului. (< fr. amylacé) Vezi definitia »

CORÉU s.n. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă; troheu. [Pron. -eu, scris și choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. chorée]. Vezi definitia »

CICISBÉU, cicisbei, s. m. (În trecut, în unele țări) Curtezan al unei femei măritate, care o însoțea pretutindeni. – Din it. cicisbeo. Vezi definitia »