RANG, ranguri s. n. 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într-o ierarhie administrativă, bisericească, militară sau diplomatică după criteriul importanței, funcției etc.; treaptă într-o ierarhie. ◊ Expr. De prim rang sau de rangul întâi (sau al doilea etc.) = de calitatea, de categoria, de gradul întâi (sau al doilea etc.) 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într-un șir. 3. (Franțuzism înv.) Șir de persoane. – Din fr. rang. Vezi definitia »

DEALING DÍ-/ s. n. (la jocul de cărți) împărțitul cărților. (< engl. dealing) Vezi definitia »

MEISTERGESANG [MÁISTĂRGHEZANG] s. n. totalitatea creațiilor poetice cu caracter didactic ale meistersängerilor. (< germ. Meistergesang) Vezi definitia »

RÍSLING s.n. Varietate de struguri cu boabele dese, galbene-verzui cu mici puncte negre; (p. ext.) vin obținut din astfel de struguri. [Scris și riesling. / < fr. riesling]. Vezi definitia »

skating (angl.) [pron. scheĭting] s. n., (obiecte) pl. skatinguri Vezi definitia »